Decizia CCR nr. 618/2020Punctul 33

33. În ceea ce privește critica, potrivit căreia pronunțarea de către procuror a soluției de clasare reprezintă o activitate care este în contradicție cu prevederile art. 124 și cele ale art. 126 din Legea fundamentală, Curtea reține că, prin Decizia nr. 52 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2019, a constatat că această soluție legislativă a existat și în reglementarea anterioară, respectiv la art. 230 - Neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire când fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, art. 249 - Cazurile și procedura scoaterii de sub urmărire, art. 242 - Cazuri de încetare, art. 228 alin. 6 - Începerea urmăririi penale, toate din Codul de procedură penală din 1968, și a fost contestată din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 1.227 din 29 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 27 octombrie 2009, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 230 și art. 249 din Codul de procedură penală din 1968, care reglementau posibilitatea procurorului de a dispune prin ordonanță scoaterea de sub urmărire penală, nu echivalează cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil ori a înfăptuirii justiției, deoarece astfel de rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată sunt acte supuse cenzurii instanței judecătorești la plângerea persoanei interesate, potrivit procedurii instituite prin art. 278^1 din Codul de procedură penală din 1968. ...