Decizia CCR nr. 611/2020Punctul 6

6. De asemenea, Curtea respinge solicitarea de a se pronunța și asupra constituționalității prevederilor art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. În acest sens, Curtea subliniază că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (...)“, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, „Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți (...)“. Cadrul procesual specific al excepției de neconstituționalitate este, așadar, cel fixat prin actul de sesizare a Curții Constituționale de către instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția. Prin urmare, în fața Curții Constituționale obiectul excepției nu poate fi altul decât cel stabilit prin încheierea/actul de sesizare. O extindere a acestuia, ca urmare a admiterii cererii făcute în fața Curții de către o parte, excedează cadrului stabilit prin Legea nr. 47/1992. În acest sens Curtea s-a pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 528 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 15 iunie 2012, sau Decizia nr. 272 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 4 septembrie 2013. Tot astfel, prin Decizia nr. 185 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din data de 31 martie 2006, Curtea a arătat că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, „hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial“. Rezultă, pe cale de interpretare, că instanța de contencios constituțional nu hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața sa. Soluția contrară nu poate fi primită și pentru aceea că astfel s-ar încălca prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, conform cărora părțile trebuie să își exprime punctele de vedere în legătură cu excepția de neconstituționalitate, depunând dovezile și probele pe care le consideră necesare și exercitându-și astfel drepturile lor procesuale. Mai mult, însăși instanța de judecată este obligată să își exprime opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată și să sesizeze, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională. De asemenea, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepției de neconstituționalitate nu numai pe baza sesizării prin încheierea instanței de judecată, dar și în limitele acestei sesizări. Orice demers al Curții Constituționale, dincolo de limitele sesizării, ar avea drept consecință ignorarea prevederilor constituționale și ale legii sale organice privind imposibilitatea sesizării ei din oficiu. ...