Decizia CCR nr. 604/2020Punctul 7

7. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, fiind un incident procedural, contestația se depune la instanța învestită cu soluționarea cererii principale în legătură cu care se invocă tergiversarea judecății și se soluționează de completul învestit cu judecarea cauzei de îndată sau în termen de cel mult 5 zile, fără citarea părților. În ceea ce privește soluția aleasă de legiuitor, se arată că îi revine judecătorului cauzei responsabilitatea să aprecieze, de la caz la caz, dacă motivele invocate de către contestator sunt întemeiate și au condus la „derapaje“ de la imperativul soluționării cauzei în termen optim și previzibil. Depunerea contestației la instanța învestită cu soluționarea cauzei în legătură cu care se invocă tergiversarea judecății și soluționarea acesteia de către același complet (cel învestit cu dosarul inițial) ține de esența instituției. Ea s-a bazat pe caracterul incidental al procedurii în cauză și a avut în vedere scopul și finalitatea acesteia. Având în vedere lipsa efectului suspensiv al formulării contestației, circumstanțierea clară a situațiilor în care se poate exercita contestația (motivele) și care nu lasă loc unor aprecieri subiective ale judecătorului cauzei, temenele de soluționare foarte scurte prevăzute de lege, competența soluționării căii de atac și, în general, grija cu care s-a reglementat instituția pentru a fi descurajat orice abuz, se conchide că întregul mod de reglementare a contestației a stat sub semnul soluționării sale rapide, dar cu respectarea unor garanții ferme, fără angajarea inutilă și a altor instanțe în ceea ce trebuie să fie un mecanism de reglare a duratei procesului respectiv. ...