Decizia CCR nr. 604/2020Punctul 9

9. Preocuparea legiuitorului pentru soluționarea „de îndată“ a contestației, adică desfășurarea cu celeritate, fără sincope, a întregii proceduri de judecată a acesteia, trebuie, așadar, privită prin prisma necesității evitării riscului ca un demers destinat soluționării procesului în termen optim și previzibil să poată fi transformat, la rândul său, într-un mijloc de tergiversare a judecății. S-a arătat, totodată, că, deși, în cele mai multe dintre situațiile care legitimează introducerea ei, contestația este legată de pasivitatea instanței de judecată care întârzie în luarea unor măsuri corespunzătoare pentru soluționarea cauzei în termen optim și previzibil sau nu folosește mijloacele puse la dispoziție pentru corijarea unor conduite, ceea ce determină, inerent, aprecieri cu privire la conduita magistraților, contestația nu trebuie privită ca o posibilă sancțiune a judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură, un remediu pentru acele situații în care instanța însăși cauzează tergiversarea soluționării cauzei sau nu dispune măsurile necesare asigurării soluționării cauzei în termen optim și previzibil, care trebuie aplicat cu imparțialitate și responsabilitate. ...