Decizia CCR nr. 597/2020Punctul 4

4. Mergând mai departe, faptul că norma aplicabilă situației concrete (art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 - în prezent abrogat) impune un termen de decădere nu este neconstituțional în sine. Accesul la justiție nu este un drept absolut; el se exercită în condițiile stabilite de lege. Valorificarea în justiție a oricărui drept subiectiv sau interes legitim se realizează întotdeauna într-un cadru legal prestabilit, care poate institui exigențele de ordin procedural ce se impun tuturor destinatarilor, inclusiv titularilor drepturilor subiective sau intereselor legitime astfel garantate din punct de vedere jurisdicțional. Faptul că titularul unui drept subiectiv nu respectă prevederile de natură procedurală în cadrul cărora și-ar putea valorifica, inclusiv în justiție, dreptul material protejat nu este de natură a determina neconstituționalitatea cadrului procesual definit de legiuitor, ci are tocmai consecința sancționării celui care nesocotește normele juridice. Menirea termenelor de decădere este tocmai aceea de a împiedica pe cei care nu le respectă să mai formuleze acțiuni în justiție, indiferent că nerespectarea le este direct imputabilă sau că ea se datorează faptei ilegale a unui alt subiect de drept (cum este cazul de față). ...