Decizia CCR nr. 584/2020Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că art. 669 din Codul civil consacră regula potrivit căreia încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, iar art. 670 dispune că partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, în condițiile legii. Or, prin instituirea unui cuantum atât de mare al taxei judiciare de timbru pentru cererile de partaj, respectiv 5%, se încalcă accesul liber la justiție. Pe de altă parte, dacă în cazul tuturor celorlalte cereri evaluabile în bani procentul se aplică asupra sumei efectiv solicitate, în cazul partajului taxa se aplică asupra valorii masei partajabile indiferent de cota pretinsă de reclamant, în condițiile în care, de cele mai multe ori, are calitatea de reclamant acela care nu are posesia bunurilor și nici nu poate obține venituri din exploatarea acestora. Valoarea masei partajabile este stabilită de cele mai multe ori de instanță la momentul judecății, fie la momentul sesizării acesteia, fie pe parcursul judecării pricinii în raport cu diverse criterii, cu toate că bunurile au fost achiziționate la valori mult inferioare cu mai mulți ani înainte de promovarea acțiunii. Din coroborarea alin. (1) și (2) ale art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 rezultă că în cazul partajării bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, când era în vigoare doar regimul comunității de bunuri, se va aplica în toate cazurile procentul de 5% din valoarea masei partajabile față de procentul de 3% sau suma de 50 de lei datorată pentru cererile reglementate la art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. ...