Decizia CCR nr. 586/2020Punctul 27

27. Cu privire la criticile de neconstituționalitate raportate la art. 56 alin. (2) din Constituție, se arată că, în conformitate cu acest text constituțional, cetățenii au obligația de a contribui prin taxe și impozite la cheltuielile publice, însă această îndatorire trebuie să se instituie numai în considerarea realizării și, respectiv, protejării interesului general, precum și a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale altor subiecte de drept. Formularea „așezarea justă a sarcinilor fiscale“ din cuprinsul art. 56 alin. (2) din Constituție presupune, pe de o parte, să se țină seama de situația materială a contribuabililor, iar, pe de altă parte, de posibilitatea crescută a celor care dețin mai multe proprietăți de a contribui, prin impozite, la cheltuielile publice (Decizia Curții Constituționale nr. 477 din 9 noiembrie 2004). Stabilirea cotelor de impozitare este atributul legiuitorului, care, respectând art. 56 din Constituție, le poate mări sau micșora în funcție de politica fiscală promovată și de interesele generale ale societății la un moment dat, așa cum este consacrat și în Decizia Curții Constituționale nr. 695 din 28 iunie 2012. Prin urmare, se susține că legea criticată nu încalcă acest principiu. ...