Decizia CCR nr. 589/2020Punctul 66

66. În materia ajutorului de stat, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996 definește la art. 2 lit. d) ajutorul de stat ca fiind „avantajul economic acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producție, în măsura în care acesta afectează schimburile comerciale dintre statele membre“ și la lit. ț), sursele și resursele de stat ca fiind „fondurile publice sau ale autorităților, instituțiilor ori întreprinderilor publice“. Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) din același act normativ, „cu excepția cazului în care se prevede altfel în regulamentele Uniunii Europene adoptate în temeiul art. 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau în temeiul altor dispoziții relevante din acesta, orice intenție de acordare a unui ajutor de stat nou se notifică în timp util Comisiei Europene“, astfel că „ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, poate fi acordat numai după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (6) din Regulamentul (UE) 2015/1.589“. În temeiul art. 3 alin. (3) , „ajutorul de stat care nu este supus obligației de notificare poate fi acordat numai cu respectarea prevederilor legislației Uniunii Europene și naționale în domeniul ajutorului de stat“. Dispozițiile menționate sunt parte a cadrului legislativ național care reglementează modul în care fondurile publice (naționale și europene), destinate mediului de afaceri, sunt folosite în acord cu cerințele impuse de Comisia Europeană în domeniul ajutorului de stat. ...