Decizia CCR nr. 589/2020Punctul 71

71. În ceea ce privește critica având ca obiect dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. a) -g) , sub aspectul enumerării exhaustive care restrânge dreptul statului român de a dobândi participații „fără justificare și împotriva voinței legiuitorului“, Curtea reține că, potrivit expunerii de motive, inițiatorii legii supuse controlului motivează reglementarea dispozițiilor criticate care prevăd posibilitatea statului de a dobândi participații la societăți care desfășoară activități economice doar în anumite domenii, astfel: „ca urmare a fluctuației fenomenelor economice determinate de criză, statul trebuie să aibă posibilitatea de a dobândi, în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, participații la o serie de societăți din domenii de importanță strategică, corespunzător perioadei de criză. Acestea sunt justificate de interese fundamentale legitime ale statului și societății. [...] Această perioadă de doi ani va permite și măsuri prin care statul să-și reevalueze portofoliul de participații, să efectueze investiții și săși eficientizeze prezența în acționariatul operatorilor economici care funcționează în sectoarele de interes economic strategic“. Cu alte cuvinte, ceea ce a motivat legiuitorul să introducă interdicția de înstrăinare a participațiilor statului pe o perioadă de 2 ani - „fluctuația fenomenelor economice determinate de criză“ - justifică și limitarea introdusă cu privire la dobândirea de participații pentru aceeași perioadă de timp, respectiv doar cu privire la societăți din domenii de importanță strategică. Reglementând în acest domeniu, legiuitorul se află în interiorul marjei sale proprii de apreciere și dispoziție, în acord cu dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, care consacră obligația statului de a lua măsurile necesare în vederea „protejării intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară“. Opțiunea legiuitorului în a reglementa o astfel de limitare este rezultatul voinței sale exprese în acest sens, manifestată cu ocazia adoptării legii în Parlament, astfel că susținerea autorilor sesizării potrivit căreia norma criticată restrânge dreptul statului român de a dobândi participații „împotriva voinței legiuitorului“ constituie un nonsens juridic. ...