Decizia CCR nr. 574/2020Punctul 15

15. Curtea reține că prevederile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate și cu o motivare similară cu cea formulată și în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 117 din 14 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 31 mai 2018, paragrafele 17 și 18, Curtea a statuat, în esență, faptul că, sub aspectul tipului de transfer aplicabil raporturilor de serviciu, funcționarii publici transferați în interesul serviciului nu sunt în aceeași situație juridică cu cei care au inițiativa transferului, în cazul transferului la cerere. În legătură cu această ultimă ipoteză, Curtea a reținut că tratamentul juridic aplicabil celor două tipuri de transfer poate fi diferit, în funcție de opțiunea legiuitorului. Astfel, în această situație, legiuitorul a dat prevalență interesului public generat de exigențele de competență profesională, necesară în cadrul diverselor paliere ale autorităților sau instituțiilor publice, reprezentat de nevoia imediată și stringentă de a răspunde unei situații excepționale, apărută în realizarea unui serviciu public, pe de o parte, față de interesul personal al funcționarului public, referitor la dezvoltarea carierei profesionale, pe de altă parte. Așadar, Curtea a reținut că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate privind încălcarea principiului egalității în fața legii, invocând jurisprudența sa constantă în această materie, potrivit căreia situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. ...