Decizia CCR nr. 565/2020Punctul 93

93. În aceste condiții se remarcă faptul că legiuitorul european utilizează în Directiva 80/987/CEE noțiunea „insolvabilitate/stare de insolvabilitate“ (insolvency - engleză, cas d’insolvabilité - franceză), în timp ce, în corpul Legii nr. 200/2006, legiuitorul român a transpus-o prin raportare la noțiunea de „insolvență“, și nu de „insolvabilitate“. Nuanța de traducere în actul transpunerii legislației europene este semnificativă, deoarece, când este vorba de etapa procedurală a constatării stării de insolvabilitate sau a insolvabilității debitorului, expresia consacrată în legislația europeană este cea de „insolvency proceedings“ (en)/„procédures d’insolvabilité“ (fr)., ceea ce se traduce în românește ca „proceduri de insolvență“. Această expresie nu apare însă în versiunile originale din limbile engleză și franceză ale actului european menționat. Or, fără a transpune această distincție fină, dar care are consecințe importante, legiuitorul român s-a raportat direct la procedura insolvenței atunci când a transpus actul normativ referitor la măsura de protecție a salariaților de a li se plăti, din Fondul de garantare, minimum 3 salarii neprimite de la angajatorul debitor aflat în stare de insolvență, și nu de insolvabilitate. Potrivit art. 2 din Legea nr. 200/2006, această categorie este reprezentată de angajatorii împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolvenței și față de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare. ...