Decizia CCR nr. 564/2020Punctul 15

15. Autorul sesizării referă asupra faptului că în instrumentul de prezentare și motivare, inițiatorul precizează că „propunerea legislativă urmărește asigurarea unui tratament egal între cadrele militare și polițiștii care fac parte din Sistemul Național de Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională“, ca urmare a modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, prin care generalilor, amiralilor, ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor li se permite, la cerere, menținerea în activitate după împlinirea vârstei standard de pensionare. Autorul sesizării apreciază că această motivare nu este suficientă pentru a justifica măsurile propuse, deoarece asigurarea unui tratament egal nu se poate invoca în situația unor categorii de personal distincte, care au statute proprii, reglementate prin legi diferite, context în care invocă Decizia nr. 323 din 21 mai 2019, prin care Curtea a statuat că „instituirea unui tratament juridic distinct pentru anumite categorii socioprofesionale (...) este fundamentată pe un criteriu obiectiv, ce ține de specificul activității acestora, care justifică instituirea unor drepturi și obligații specifice“, în același sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește criteriile de apreciere a respectării art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării (a se vedea Hotărârea din 4 noiembrie 2008, pronunțată în Cauza Carson și alții contra Regatului Unit). ...