Decizia CCR nr. 560/2020Punctul 26

26. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 252 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, formulată din perspectiva neconstituționalității acestora în măsura în care permit administrarea ca probă în proces a actelor afectate de inexistență prin raportare la dispozițiile art. 100 și art. 108 alin. (4) din Legea fundamentală, Curtea reține că și aceasta este neîntemeiată. Astfel, textele constituționale de referință statuează cu privire la sancțiunea inexistenței decretelor emise de Președintele României, respectiv la sancțiunea inexistenței hotărârilor și ordonanțelor adoptate de Guvern în cazul nepublicării acestora în Monitorul Oficial al României. Sancțiunea inexistenței actului administrativ intervine atunci când acesta este lipsit de un element de fapt indispensabil, conform naturii sale. În prezenta cauză actul căruia ar trebui să i se aplice sancțiunea inexistenței - Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300 din 21 iunie 2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor nu se subsumează categoriilor cuprinse în art. 100 și art. 108 alin. (4) din Legea fundamentală. ...