Decizia CCR nr. 547/2020Punctul 7

7. Cu privire la dispozițiile art. 88^8 alin. (1) lit. d) și ale art. 88^1 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, arată că retragerea unei căi de atac declarate de procuror este o formă de exercitare a controlului ierarhic. Retragerea căii de atac este (legal și constituțional) în atribuția procurorului ierarhic superior celui care declară calea de atac. Posibilitatea retragerii apelului de către procurorul-șef al Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție (S.I.I.J.) contravine și principiului legalității conform căruia/în baza căruia își desfășoară activitatea procurorii. În mod normal, retragerea unei căi de atac a parchetului se dispune la inițiativa procurorului de ședință (obligat de lege să cunoască dosarul), care îl informează în scris și motivat pe procurorul ierarhic superior, care poate lua în acest fel o decizie motivată cu privire la calea de atac. Chiar dacă această procedură este reglementată la nivel infralegal, prin ordine ale procurorului general, ea este expresia principiilor constituționale ale legalității și controlului ierarhic. Procurorii S.I.I.J. nu participă la ședințele de judecată, potrivit art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 14 ianuarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel încât ei nu cunosc dosarele (în cazul dosarelor privind magistrați în care rechizitoriul a fost emis de alte parchete) sau nu cunosc evoluția dosarelor (în cazul în care rechizitoriul a fost emis de S.I.I.J.). Astfel, decizia de retragere a căii de atac este una arbitrară, luată fără a cunoaște dosarul. În concluzie, reglementarea posibilității de a declara sau retrage o cale de atac de către un procuror care nu are posibilitatea de a cunoaște dosarul încalcă principiul legalității reglementat de art. 132 din Constituție. ...