Decizia CCR nr. 540/2020Punctul 23

23. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate și aplicate potrivit Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt în contradicție cu atribuțiile Curții Constituționale și cu prevederile art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, în măsura în care eludează efectele general obligatorii pe care le dobândesc deciziile instanței constituționale pentru viitor, după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin aplicarea în continuare a normelor de procedură referitoare la căile de atac aflate în vigoare la momentul începerii procesului, chiar dacă acestea au fost declarate neconstituționale pe parcursul judecării procesului. Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, fără a produce efecte retroactive, trebuie aplicată, de la data publicării acesteia, în toate litigiile în care hotărârea judecătorească ce tranșează litigiul nu a devenit definitivă. Supraviețuirea unei norme procesuale neconstituționale privind căile de atac, pentru toate procesele începute înainte de publicarea deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea acesteia, chiar dacă este vorba de hotărâri pronunțate după publicarea deciziei, ar relativiza principiul supremației Constituției, permițând ca o normă declarată neconstituțională (care nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate) să producă efecte după constatarea neconstituționalității sale, golind de conținut garanțiile constituționale ale dreptului la un proces echitabil. ...