Decizia CCR nr. 509/2020Punctul 6

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Se arată că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018 corespunde textului art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 și scopului legii anterior menționate, prin aceasta legiuitorul intenționând să încrimineze activitățile comerciale ilegale cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, aspect ce rezultă din interpretarea textului criticat. Se arată, totodată, că procedura de eliberare a autorizației la care fac trimitere prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 se referă la operatori ce desfășoară sau urmează să desfășoare operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, ceea ce exclude activitățile vizând consumul propriu. Se susține că, deși art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 nu face trimitere la art. 2 din aceeași lege, incidența acestuia din urmă rezultă din folosirea în cuprinsul textului criticat a sintagmei „operațiuni cu produse“, sintagmă definită la art. 2 lit. b) din Legea nr. 194/2011. Se mai susține că, dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceea de a incrimina și efectuarea de operațiuni pentru consum propriu, ar fi folosit temeni similari celor din art. 4 din Legea nr. 143/2000, făcând trimitere la cumpărarea sau deținerea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive pentru consumul propriu. ...