Decizia CCR nr. 530/2020Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate contravin dreptului de proprietate privată. Astfel, se arată că suprafețele cuprinse în anexa criticată se suprapun în fapt peste suprafața de 4,7 ha asupra căreia a fost reconstituit dreptul de proprietate privată prin Hotărârea Comisiei Județene Tulcea nr. 1.866 din 23 noiembrie 2006, fiind emis titlul de proprietate la data de 26 februarie 2010, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 72/2011. Intrarea în vigoare a Legii nr. 72/2011 și instituirea dreptului de proprietate a Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Tulcea, prin anexa nr. 3.16 la Legea nr. 45/2009, nu reprezintă decât o ingerință a statului român în dreptul de proprietate privată al autorului excepției, ceea ce echivalează cu o expropriere. Or, nicio persoană nu poate fi expropriată decât pentru o cauză de utilitate publică (adică în situații excepționale), stabilită potrivit legii, și numai după stabilirea între expropriator și proprietar a unei juste și prealabile despăgubiri. Cu toate acestea, nici Legea nr. 45/2009, nici Legea nr. 72/2011 nu prevăd în cuprinsul lor necesitatea efectuării unor lucrări de interes național sau local și nici nu declară o cauză de utilitate publică pentru ca suprafața de teren de 4,7 ha dobândită anterior edictării anexei nr. 3.16 în patrimoniul autorului excepției să ajungă, prin efectul prevederilor legale criticate, în patrimoniul reclamantei - Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Tulcea. Astfel, în măsura în care legiuitorul a înțeles ca suprafața de 4,7 ha asupra căreia moștenitorii legali au dobândit dreptul de proprietate privată prin reconstituire să fie încadrată în anexa nr. 3.16 la Legea nr. 45/2009, modificată și completată prin Legea nr. 72/2011, cu siguranță acesta a procedat la o expropriere indirectă și neconstituțională, fără dovedirea unei cauze de utilitate publică și fără o justă și prealabilă despăgubire. ...