Decizia CCR nr. 511/2020Punctul 23

23. De asemenea, Curtea nu poate reține nici critica potrivit căreia dispunerea audierii martorului prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea și imaginea distorsionate, încalcă dreptul inculpatului la un proces echitabil și dreptul la apărare. Având în vedere cele arătate mai sus, administrarea probei cu martori în procesul penal, în condițiile instituirii în ceea ce îi privește a unor măsuri dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 126 alin. (1) din Codul de procedură penală, reprezintă o excepție de la regulile generale referitoare la audierea martorilor, excepție ce determină obținerea unor declarații cu o valoare probantă restrânsă, care pot fi utilizate în procesul penal numai în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală (Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019, citată anterior, paragraful 25). Astfel, Curtea apreciază că dificultățile pe care un inculpat le are în susținerea apărării din cauza folosirii unui martor anonim sunt compensate prin interdicția impusă de legiuitor ca o hotărâre de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei să se întemeieze într-o măsură determinantă pe declarațiile unui asemenea martor, soluție instituită de prevederile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală. Consecința unei eventuale constatări a nelegalității ordonanței de acordare a statutului de martor amenințat este audierea martorului în condiții obișnuite, însă în acest caz respectiva declarație poate să servească într-o măsură determinantă la pronunțarea unei hotărâri de condamnare. ...