Decizia CCR nr. 499/2020Punctul 5

5. Referitor la principiul nediscriminării, protejat de art. 16 din Constituție, se arată că atât jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și cea a Curții Constituționale a României au stabilit, cu valoare de principiu, că există discriminare în ipoteza în care situații similare sau comparabile primesc un tratament diferit, fără o justificare obiectivă și rezonabilă prin existența unui scop legitim sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. Totodată, există discriminare și dacă „fără o justificare obiectivă și rezonabilă, statele nu aplică un tratament diferit persoanelor a căror situație este diferită în mod sensibil“ (de exemplu, Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Thlimmenos împotriva Greciei). Rezultă, în lumina acestor orientări jurisprudențiale, că adoptarea și aplicarea unui act normativ care instituie un tratament identic pentru toți destinatarii săi, deși aceștia se află în situații sensibil diferite, reprezintă o formă de discriminare. ...