Decizia CCR nr. 492/2020Punctul 10

10. Autoarea excepției susține că legiuitorul constituant a acordat o atenție deosebită accesului liber la justiție în materia actelor administrative ale autorităților publice, sens în care, prin art. 52 și art. 126 alin. (6) din Constituție, a consacrat garanții suplimentare și specifice ale controlului judecătoresc asupra acestui tip de acte juridice, având în vedere că astfel este protejat în mod eficient dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. În ceea ce privește modalitatea de realizare a controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, învederează faptul că, prin Decizia nr. 267 din 7 mai 2014, Curtea a reținut că în lipsa oricărei distincții în cuprinsul art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituție, acest concept se referă, în egală măsură, atât la controlul de legalitate al actelor administrative ale autorităților publice exercitat pe cale principală, cât și la controlul de legalitate al acestora exercitat pe calea incidentală a excepției de nelegalitate. În acest context, arată că materia contenciosului administrativ este reglementată, potrivit art. 73 alin. (1) lit. k) din Constituție, prin lege organică, astfel că Legea nr. 554/2004 concretizează regulile stabilite prin art. 52 și art. 126 alin. (6) din Constituție și reglementează ca modalități procesuale de exercitare a controlului de legalitate atât calea acțiunii directe, cât și calea incidentală a excepției de nelegalitate, sens în care face trimitere la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. ...