Decizia CCR nr. 494/2020Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că sintagma „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“ din cuprinsul art. 45 din Legea nr. 303/2004 contravine art. 16 din Constituție, care consacră principiul egalității în drepturi a cetățenilor, prin raportare și la prevederile art. 87 din Legea nr. 303/2004, întrucât alte categorii de personal din afara sistemului judiciar sau chiar din acest domeniu (personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor) pot promova în grad fără a se stabili un număr limitat de locuri pe care pot candida. Susțin, astfel, că egalitatea de tratament merge în ambele direcții, atât de la asimilat la magistrat, cât și invers, astfel încât, în ceea ce privește condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a accede la funcția de judecător sau procuror la instanțele sau parchetele superioare, se instituie un privilegiu în favoarea celor care fac parte dintre cei asimilați magistraților, în detrimentul chiar al magistraților. Se arată că, de vreme ce personalul de specialitate juridică încadrat la instituțiile mai sus menționate este asimilat magistraților, nu se poate presupune decât că toți aceștia nu pot să evolueze și să se perfecționeze decât în cadrul unor repere profesionale similare. Apreciază că diferențierea nu se poate justifica pe considerente administrative, deoarece legea nu face nicio distincție în acest sens, iar a se interpreta altfel ar conduce la concluzia că oricum acest personal nu poate fi asimilat magistraților, întrucât forma de organizare a acestora, existența raporturilor de muncă și activitățile efective desfășurate de aceștia nu au niciun fel de similitudine cu activitatea magistraților. ...