Decizia CCR nr. 457/2020Punctul 22

22. Cât privește critica prin raportare la art. 126 alin. (6) din Constituție se precizează că hotărârea Guvernului nu este emisă în exercitarea unei atribuții constituționale a Guvernului, cum este cazul decretului Președintelui României de instituire a stării de urgență, motiv pentru care nu sunt aplicabile prin analogie considerentele din Decizia nr. 152 din 6 mai 2020 (așa cum susține Avocatul Poporului în sesizarea sa), potrivit cărora decretul Președintelui privind instituirea stării de urgență face parte din categoria actelor exceptate de la controlul judecătoresc în baza art. 126 alin. (6) din Constituție. Prin dispozițiile legale criticate, Parlamentul aprobă, practic, măsura stării de alertă instituită de către Guvern prin hotărâre, ceea ce contravine principiului separației puterilor în stat; însă prin aceste prevederi legale nu este exclus de plano controlul judecătoresc asupra conținutului normativ al hotărârii Guvernului. Prin urmare hotărârea Guvernului rămâne un act administrativ normativ asupra căruia poate fi exercitat controlul de legalitate prin intermediul instanțelor de contencios administrativ în condițiile art. 21 și art. 52 din Legea fundamentală. Cu atât mai mult, constatarea neconstituționalității prevederilor art. 4 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 55/2020 prin raportare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat vine să întărească argumentul conform căruia hotărârile Guvernului sunt acte emise în executarea legii, controlul legalității acestora urmând a fi realizat pe cale judecătorească, aceste acte neputând fi încadrate în categoria excepției menționate de art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală. Prin urmare, în opinia Guvernului, critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 21,art. 52 și art. 126 alin. (6) nu este întemeiată. ...