Decizia CCR nr. 449/2020Punctul 4

4. Mai departe, autorul precizează că la 1 iulie 2017 a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017 care a abrogat Legea-cadru nr. 284/2010. Menționează prevederile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 care, în opinia sa, nu admit ca prin abrogarea unui act anterior de abrogare să reintre în vigoare actul normativ inițial. Susține că, potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 5 din 5 martie 2018, acțiunile promovate în perioada de suspendare a exercițiului dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații sunt premature, deși legea era deja abrogată, iar dreptul trebuia să devină activ. Nu se poate spune despre un drept prevăzut de o lege organică că nu a existat. Un act normativ, odată abrogat, în speță dispozițiile din Legea-cadru nr. 284/2010 care instituie drepturile în discuție abrogate prin Legea-cadru nr. 153/2017, nu mai poate fi suspendat. În opinia autorului, în cauză este aplicabilă Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXIII din 12 decembrie 2005 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, deoarece se referă la imposibilitatea suspendării unui act normativ abrogat, și nu Decizia nr. 5 din 5 martie 2018 care se referă la o suspendare pe o lege abrogată retroactiv. Face referire, în sfârșit, și la faptul că legiuitorul a suspendat plata drepturilor și pentru intervalul 2018-2021 și consideră că amânarea succesivă a plății acestora le va goli de conținut, din cauza inflației sau, pur și simplu, nu vor mai fi acordate în condițiile în care vor deceda titularii drepturilor. ...