Decizia CCR nr. 433/2020Punctul 19

19. Totodată, Curtea reține că autoarea excepției își formulează criticile de neconstituționalitate în raport cu dreptul la un proces echitabil pe faptul că instanțe necompetente material pronunță hotărâri judecătorești cu depășirea atribuțiilor conferite de lege și cu încălcarea normelor legale referitoare la compunerea completului de judecată și la competența instanței ierarhic superioare. Cu privire la aceste susțineri, Curtea constată că însăși legea permite ca instanța necompetentă material să judece cauza atât timp cât părțile sau instanța judecătorească, din oficiu, nu au invocat excepția necompetenței materiale până la termenul prevăzut de lege. Cu alte cuvinte, indiferent de momentul procesual până la care legea ar permite invocarea acestei excepții, legiuitorul a permis instanței chiar necompetente material să judece pe fond cauza. Singura obligație a legiuitorului, pe care, de altfel, a respectat-o prin textul criticat, este să stabilească un moment rezonabil până la care părțile să poată invoca excepția necompetenței materiale. Faptul că nu s-a ridicat această excepție până la momentul defipt și astfel instanța inferioară a judecat în locul celei superioare sau invers ori că completul de judecată a avut, ca o consecință a acestui aspect, o compunere diferită nu impietează asupra dreptului la un proces echitabil, partea fiind judecată tot de o instanță prevăzută de lege. Astfel, textul criticat sancționează o culpă procesuală și pentru ca aceasta să nu se repercuteze asupra desfășurării procesului civil, legiuitorul a stabilit această sancțiune, respectiv reținerea spre judecată a cauzei în continuare de către instanța judecătorească inițial învestită. ...