Decizia CCR nr. 419/2020Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Se arată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un litigiu de muncă și că la dosarul cauzei exista o ordonanță de clasare emisă, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, de Direcția Națională Anticorupție, ordonanță prin care s-a stabilit că nu există niciun prejudiciu produs. Se apreciază că textul criticat, cu referire cel puțin la cazurile de clasare prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură penală, încalcă art. 20 și 148 din Constituție prin raportare la art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 5 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Se arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul ne bis in idem nu se aplică în mod obligatoriu numai cauzelor penale. Prin urmare, textul este neconstituțional în măsura în care nu recunoaște autoritatea de lucru judecat și în privința soluțiilor date de Ministerul Public în privința temeiurilor de clasare antereferite. Astfel, se apreciază că instanța civilă nu are competența de a cenzura ordonanța de clasare din perspectiva existenței prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite. Depune concluzii scrise. ...