Decizia CCR nr. 423/2020Punctul 21

21. Curtea observă astfel că, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 169/2017, reglementarea are ca scop acordarea de compensare persoanelor care execută pedepse privative de libertate în condiții de supraaglomerare severă și de a contribui, în același timp, la degrevarea penitenciarelor. Mecanismul astfel instituit este caracterizat ca fiind o vocație a „condamnatului“, legiuitorul delimitând astfel sfera destinatarilor beneficiului legal al compensării. Edificatoare, atât din punct de vedere al sferei destinatarilor, cât și al momentului de la care se acordă compensarea, sunt precizările din partea introductivă a expunerii de motive, referitoare la problemele sistemului penitenciar din România privind supraaglomerarea și condițiile de detenție constatate pe parcursul mai multor ani de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Primul reper reținut în acest sens este pronunțarea unei hotărâri semi-pilot în Cauza Iacov Stanciu împotriva României, în data de 24 iulie 2012, de unde rezultă că mecanismul de compensare instituit prin normele criticate are ca bază tocmai jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și, din această perspectivă, raporturile dintre dreptul național și cel internațional al drepturilor omului la care ambele sesizări fac referire. ...