Decizia CCR nr. 426/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că scutirea de taxă pentru exercitarea dreptului de petiționare constituie o regulă constituțională care asigură acestui drept posibilitatea realizării sale depline. Or, prin prevederile contestate, efectele dreptului nu se produc deplin în condițiile în care prin ordonanțele de clasare emise de organele de cercetare penală se stabilesc cheltuieli judiciare în sarcina persoanei vătămate care urmează să se împace cu suspectul/făptuitorul. Mai mult, cheltuielilor inițiale li se adaugă cheltuieli suplimentare atunci când sunt formulate plângeri împotriva măsurilor autorităților prin care partea care a suferit prejudiciul a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu soluționarea plângerii, astfel că, din acest punct de vedere, se ajunge la situația aplicabilității principiului non reformatio in pejus când părții vătămate i se creează o situație nefavorabilă în propria cale de atac, aspect ce contravine dispozițiilor art. 418 din Codul de procedură penală în vigoare. Se arată că în speță autoarei excepției i s-a pus în sarcină obligația de achitare a cheltuielilor judiciare ca rezultat al împăcării părților, fără a avea posibilitatea reformării soluției cu privire la obligarea la plata acestora ori a diminuării cuantumului, plângerile pe care le-a formulat împotriva ordonanțelor procurorului cu privire la măsurile de clasare a cauzei fiind respinse definitiv ca neîntemeiate. ...