Decizia CCR nr. 385/2020Punctul 4

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate sunt clare, destinatarii legii putând să-și ghideze comportamentul astfel încât să nu intre sub incidența legii penale. În lipsa unor condiții suplimentare impuse de lege, termenii „reducere“ și „construcții“ sunt înțeleși în sensul lor literal, subiectul activ fiind orice persoană care acționează în scopul reducerii suprafeței fondului forestier național și amplasează construcții în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile protejate prin lege. Se arată că momentul săvârșirii infracțiunii, actele materiale și forma de vinovăție, ca elemente constitutive ale acesteia, urmează a fi stabilite de instanța de judecată a fondului fără a pune în discuție aspecte de constituționalitate. Potrivit art. 1 paragraful 2 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statul are dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor în acord cu interesele generale ale societății: protejarea ariilor naturale, conservarea habitatelor, a florei și faunei sălbatice, în acest sens fiind și cele reținute prin Deciziile nr. 755 din 20 septembrie 2012 și nr. 902 din 17 decembrie 2015, prin care s-a statuat că dreptul de proprietate nu este absolut, ci se încadrează în limitele stabilite prin lege. ...