Decizia CCR nr. 400/2020Punctul 20

20. Prin Decizia nr. 417 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 26 iulie 2012, Curtea, analizând o excepție de neconstituționalitate în care se critica faptul că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 modificau cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului acordat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, a reținut că, deși poate fi încadrat, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de „bun“, indemnizația pentru creșterea copilului reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestuia pentru viitor nu are semnificația exproprierii. Mai mult, Curtea a observat că dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum au fost interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nu garantează obținerea drepturilor de asigurări sociale într-un anumit cuantum nici măcar în situația când aceste drepturi sunt obținute în temeiul plății unei contribuții anterioare la fondurile de asigurări sociale (Hotărârea din 30 martie 2005 - paragraful 39, pronunțată în Cauza Kjartan Ásmundsson împotriva Islandei). Cu atât mai puțin a apreciat instanța de contencios constituțional că o astfel de garanție s-ar putea regăsi cu privire la un drept a cărui acordare este lăsată la libera apreciere a legiuitorului. ...