Decizia CCR nr. 372/2020Punctul 33

33. Se mai arată că Directiva 2009/102/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 în materie de drept al societăților comerciale privind societățile comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic stabilește că „statele membre pot să prevadă anumite dispoziții speciale sau sancțiuni“ în cazul societăților cu răspundere limitată unipersonale. Astfel, directiva prevede o posibilitate, și nu o necesitate pentru implementarea anumitor mecanisme. Preambulul directivei arată însă că „statele membre sunt libere să adopte norme“. Or, posibilitatea și libertatea acordate de norma europeană nu se traduc într-o obligație pentru legiuitorul național, ci lasă la prerogativa acestuia conținutul și oportunitatea normelor adoptate. Asemenea mecanisme au fost deja implementate și există în continuare la nivelul Legii nr. 31/1990; astfel, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2007 s-au adus o serie de modificări și completări Legii nr. 31/1990, printre care și unele în baza Directivei nr. 89/667/CEE care avea un conținut similar cu Directiva 2009/102/CE. Printre mecanismele de control și sancționare introduse în implementarea acestei directive se menționează dispozițiile art. 237^1 din Legea nr. 31/1990, care prevăd condițiile de atragere a răspunderii nelimitate a asociatului care „abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale și de personalitatea juridică distinctă a societății“. De asemenea, art. 6 alin. (2) și art. 73^1 din Legea nr. 31/1990 au introdus restricții privind posibilitatea de a fonda o societate, precum și de a deține o funcție de conducere într-o societate în anumite cazuri relevante pentru preîntâmpinarea unor riscuri de tipul celor semnalate de Guvern. ...