Decizia ÎCCJ nr. 428/2025 (HP)Punctul V

V. Examenul jurisprudenței în materie A. Jurisprudența națională relevantă 38. Din răspunsurile transmise de către instanțele judecătorești consultate s-a constatat că punctele de vedere nu sunt unitare, fiind identificate două orientări: ... 39. Într-o primă orientare, s-a susținut atât faptul că în procedura prevăzută în art. 585 din Codul de procedură penală, în situația în care există două pedepse rezultante stabilite prin hotărâri definitive pentru două pluralități de infracțiuni săvârșite sub imperiul Codului penal din 1969 și al celui din 2014, având în vedere principiile legalității pedepsei, autorității de lucru judecat, individualizării pedepselor și proporționalității protecției penale, poate fi aplicată o nouă pedeapsă rezultantă care să depășească cumulul aritmetic al celor două pedepse rezultante definitiv aplicate, cât și că în procedura prevăzută în art. 585 din Codul de procedură penală aplicarea unei pedepse rezultante, care depășește cumulul aritmetic al celor două pedepse rezultante inițiale, este compatibilă cu art. 3, art. 5, art. 6 (1) și art. 7 din Convenția europeană a drepturilor omului, art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 22 alin. (2) , art. 23 alin. (12) și art. 53 alin. (2) din Constituția României. ... 40. În argumentarea opiniei exprimate, instanțele au arătat, în esență, că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 stabilesc, în mod imperativ și fără excepții ori limitări, o modalitate de sancționare a pluralității de infracțiuni sub forma concursului de infracțiuni prin aplicarea regulilor din Codul penal actual, în situația în care cel puțin una dintre infracțiuni a fost comisă după intrarea în vigoare a acestei noi reglementări. Or, aceste dispoziții sunt clare și, atâta vreme cât una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub imperiul noii reglementări, urmează ca tratamentul sancționator pentru pluralitatea de infracțiuni să fie stabilit potrivit acestei reglementări, orice altă modalitate de stabilire a cuantumului noii pedepse rezultante (prin limitarea la cumulul aritmetic al celor două pedepse rezultante) fiind de natură a adăuga la lege. ... 41. În cea de-a doua orientare, se consideră că în procedura prevăzută în art. 585 din Codul de procedură penală, în situația în care există două pedepse rezultante stabilite prin hotărâri definitive pentru două pluralități de infracțiuni săvârșite sub imperiul Codului penal din 1969 și al celui din 2014, având în vedere principiile legalității pedepsei, autorității de lucru judecat, individualizării pedepselor și proporționalității protecției penale, nu poate fi aplicată o nouă pedeapsă rezultantă care să depășească cumulul aritmetic al celor două pedepse rezultante definitiv aplicate, cât și că în procedura prevăzută în art. 585 din Codul de procedură penală aplicarea unei pedepse rezultante, care depășește cumulul aritmetic al celor două pedepse rezultante inițiale, nu este compatibilă cu art. 3, art. 5, art. 6 (1) și art. 7 din Convenția europeană a drepturilor omului, art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 22 alin. (2) , art. 23 alin. (12) și art. 53 alin. (2) din Constituția României. ... 42. În argumentarea opiniei, instanțele au arătat, în esență, că se impune aplicarea unei pedepse rezultante care să nu depășească cumulul aritmetic al celor două pedepse rezultante inițiale, în caz contrar aplicarea regimului sancționator al concursului de infracțiuni ar conduce la crearea unei situații mai grele pentru condamnat față de ipoteza în care situația sa juridică nu ar fi analizată în cadrul acestei proceduri. ... ... B. Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție 43. Din perspectiva hotărârilor obligatorii pronunțate de instanța supremă au fost identificate următoarele decizii relevante în privința problemei de drept ce formează obiectul sesizării, respectiv: – Decizia nr. 7 din 2 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 5 aprilie 2016); ... – Decizia nr. 17 din 17 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 18 mai 2021); ... – Decizia nr. 12 din 25 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 31 mai 2017). ... ... ... C. Jurisprudența Curții Constituționale 44. În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Constituționale a României, au fost identificate mai multe decizii care au relevanță cu privire la problema de drept supusă dezlegării, dintre care menționăm: – Decizia nr. 93 din 16 martie 2023 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și ale art. 39 alin. (1) lit. b) și ale art. 40 alin. (1) din Codul penal (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 15 iunie 2023), prin care Curtea Constituțională a constatat că „s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, dintr-o perspectivă identică. Astfel, prin Decizia nr. 379 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1241 din 29 decembrie 2021, Decizia nr. 291 din 6 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 19 august 2021, Decizia nr. 853 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 1 martie 2021, Decizia nr. 210 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 13 iunie 2016, Decizia nr. 734 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 23 aprilie 2018, și Decizia nr. 859 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2019, Curtea a reținut că, în baza dispozițiilor criticate, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. Cu alte cuvinte, dacă cel puțin una dintre infracțiunile concurente a fost comisă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, se va aplica legea penală mai favorabilă numai la individualizarea pedepsei pentru infracțiunile comise sub legea veche, iar tratamentul sancționator al concursului va fi, în mod obligatoriu, cel prevăzut de noul Cod penal, chiar dacă este mai sever, deoarece sub imperiul acestuia s-a desăvârșit configurația concursului.“; ... – Decizia nr. 822 din 3 decembrie 2015 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2016), prin care Curtea Constituțională a reținut că „inculpatul, prin săvârșirea unei infracțiuni și sub imperiul legii noi, a înțeles să o încalce și pe aceasta, expunându-se consecințelor care derivă din acest fapt, așa încât aplicarea dispozițiilor legii noi în privința concursului, în ipoteza săvârșirii unei infracțiuni sub legea nouă, era previzibilă pentru inculpat. În aceste condiții, Curtea constată că este pe deplin justificată opțiunea legiuitorului de a reglementa tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni în mod diferit, după cum toate infracțiunile din structura pluralității au fost comise sub imperiul Codului penal din 1969, judecarea lor având loc sub legea nouă, situație tranzitorie în care aplicarea legii penale mai favorabile se va face potrivit Deciziei Curții nr. 265 din 6 mai 2014, ori cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, în această din urmă ipoteză urmând a se aplica pedeapsa rezultantă potrivit legii noi - ce reflectă interesele apărării sociale la acel moment - sub incidența căreia s-a definitivat concursul de infracțiuni. De altfel, Curtea a subliniat, în mod constant, în jurisprudența sa, că pentru situații juridice diferite legiuitorul poate institui un regim juridic diferit, fără a încălca, în acest fel, principiul constituțional al egalității în drepturi.“ (paragraful 18). ... ... ... ...