Decizia CCR nr. 366/2020Punctul 22

22. Dincolo de argumentul de principiu, valabil și în prezenta cauză, potrivit căruia identificarea legislației incidente într-un litigiu și interpretarea acesteia sunt operațiuni ce aparțin în exclusivitate instanței judecătorești învestite cu soluționarea respectivului litigiu, și nu Curții Constituționale, Curtea observă că sintagma „data luării la cunoștință“ din cuprinsul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost introdusă în conținutul acestei norme prin art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Anterior acestei modificări legislative, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 avea următorul cuprins: „(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1) , dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.“ Așadar, data-limită până la care se putea introduce o acțiune în contencios administrativ era de cel mult un an de la data emiterii actului, această dată fiind unicul reper pentru calculul termenului de un an. ...