Decizia CCR nr. 444/2025Punctul 14

14. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește sintagma „data luării la cunoștință“, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a analizat critici similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 366 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 15 septembrie 2020, sau Decizia nr. 840 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 7 aprilie 2021). Curtea a reținut, prin Decizia nr. 840 din 17 noiembrie 2020, precitată, paragrafele 22 și 23, că dispozițiile art. 11 alin. (2) consacră excepția de la aplicarea termenului de prescripție stabilit la alin. (1) al aceluiași articol, în sensul că, pentru motive temeinice, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Aceste prevederi se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația reglementată de ipoteza normei criticate, instanța fiind cea care, în funcție de temeinicia motivelor invocate, încuviințează sau nu cererea introdusă și peste termenul de 6 luni. De asemenea, prin Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a reținut că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului la acces liber la justiție și la un proces echitabil, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. ...