Decizia CCR nr. 301/2020Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține că în prezenta cauză nu sunt incidente considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 586 din 13 septembrie 2016 în privința prescripției răspunderii penale, întrucât prin decesul inculpatului se stinge acțiunea penală și nicio dispoziție din Codul de procedură penală nu prevede introducerea în cauză a moștenitorului inculpatului, așa cum se prevede în privința părții civile și părții responsabile civilmente, rațiunea fiind aceea că răspunderea penală este personală, iar acțiunea civilă este accesorie acțiunii penale. Referitor la durata procesului penal, se arată că, în cazul prescripției răspunderii penale, ne aflăm în prezența culpei autorităților statului în instrumentarea cauzei, ceea ce determină obligația de a reglementa în favoarea părții civile un remediu pentru valorificarea drepturilor sale, culpă care nu poate fi reținută în cazul decesului inculpatului. Se susține, de asemenea, că decesul poate interveni atât într-o cauză penală, cât și într-o cauză civilă, iar timpul necesar pentru determinarea moștenitorilor și introducerea lor în cauză este același. Este invocată, totodată, Decizia Curții Constituționale nr. 690 din 20 octombrie 2015, paragraful 16. ...