Decizia CCR nr. 309/2020Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 6 alin. (1) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 12 din 6 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt în acord cu dispozițiile Legii fundamentale și că decizia anterior menționată nu modifică sensul dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal. Se susține că, în cazul faptelor încadrate juridic ca infracțiuni care au produs consecințe deosebit de grave, o astfel de încadrare se păstrează ulterior cu ocazia aplicării legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, neputând fi schimbată în cadrul unei contestații la executare, fără a se încălca autoritatea de lucru judecat. Referitor la majorarea de către legiuitor a pragului valoric în raport cu care se reține incidența consecințelor deosebit de grave, se arată că aceasta corespunde realității reflectate prin Codul penal în vigoare, raportat la valoarea diferită a sumelor de bani față de Codul penal din 1969, și nu constituie o cauză de modificare a pedepsei. Se susține, totodată, că Decizia nr. 12 din 6 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nu a dus la aplicarea unei lex tertia, soluția dispusă prin aceasta reflectând dispozițiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, în situația acelor infracțiuni care au produs consecințe deosebit de grave, sub aspectul reducerii pedepsei aplicate la maximul special prevăzut de lege pentru același tip de infracțiuni. ...