Decizia CCR nr. 322/2020Punctul 7

7. Tribunalul București - Secția I penală, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, apreciază că existența unui motiv întemeiat pentru absența martorului este o întrebare preliminară la care trebuie să se răspundă înainte de a se analiza dacă proba este temeiul exclusiv sau determinant pentru pronunțarea condamnării. Astfel, există o încălcare a art. 6 paragraful 1 și paragraful 3 lit. d) din Convenție chiar și atunci când proba nu a fost singura care a fundamentat condamnarea, dar instanțele naționale nu au oferit un motiv întemeiat pentru absența martorului. Apreciază că distincția trebuie făcută de la speță la speță, luând în considerare nu numai refuzul martorului de a se prezenta în instanță, dar și imposibilitatea obiectivă a acestuia de a da curs procedurii (de exemplu, în caz de deces), situație în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că mărturia sa trebuie să fie avută în vedere la pronunțarea soluției, prin utilizarea declarației date anterior decesului. ...