Decizia CCR nr. 273/2020Punctul 7

7. Referitor la prevederile art. 1 lit. b) și ale art. 3 din Legea nr. 12/1990, se arată că acestea instituie anumite sancțiuni aplicabile unor activități, fără însă a identifica în mod precis și neechivoc activitățile presupus a fi ilicite ce atrag sancționarea. Se apreciază că legiuitorul, la stabilirea sancțiunii, nu a făcut distincție între comerț ambulant și activitate de comerț cu livrare directă la consumator în afara comenzilor directe. Se arată că, în prezenta cauză, activitatea de comerț cu amănuntul în afara incintei sediului s-a efectuat cu aparate de marcat fiscale, cu emiterea bonurilor fiscale/facturilor și cu aplicarea taxelor aferente, care au fost virate la bugetul statului conform legii. Se apreciază că aplicarea măsurilor/sancțiunilor complementare - confiscarea sumelor în discuție - este contrară prevederilor constituționale referitoare la protecția dreptului de proprietate și la libertatea comerțului, mai ales că statul a beneficiat de taxele și impozitele aferente acestor activități comerciale, iar sumele încasate sunt numai cele ce constituie cota de profit net. Prin urmare, măsura este disproporționată, nefiind adecvată față de situația de fapt și față de scopul declarat de legiuitor. ...