Decizia CCR nr. 248/2020Punctul 6

6. Tribunalul Mureș - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, menționează că, așa cum arată autoarea excepției, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri asupra unor excepții similare, respingându-le, însă a fost avută în vedere doar ipoteza reținerii unui concurs real de infracțiuni, nu și ipoteza concursului ideal. Este adevărat că textul art. 39 din Codul penal se referă la concursul de infracțiuni, indicând modalitățile de stabilire a pedepsei principale, fără a face distincție între concursul real și cel ideal. Însă, în jurisprudența Curții Constituționale, s-a justificat necesitatea aplicării sporului, dată fiind perseverența infracțională a inculpatului, perseverență care se regăsește și este vizibilă doar în cazul concursului real de infracțiuni. În cazul concursului ideal nu se poate vorbi de o perseverență infracțională propriu-zisă, întrucât inculpatul are o singură conduită infracțională care este încadrată juridic în mai multe texte de incriminare, adică se consideră că întrunește elementele constitutive ale mai multor infracțiuni în același timp. Așadar, conduita infracțională a inculpatului în cazul concursului ideal diferă substanțial de conduita celui în privința căruia se poate reține concursul real. Apreciază că se poate reține încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât, în cazul a două persoane aflate în situații diferite, se aplică un regim juridic sancționator identic, ceea ce constituie un tratament discriminatoriu ca și în ipoteza în care două persoane aflate într-o situație identică ori asemănătoare beneficiază de un tratament juridic diferit. ...