Decizia CCR nr. 256/2020Punctul 22

22. În ceea ce privește art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se critică lipsa de precizie și claritate, susținându-se că sintagma „să ducă la soluționarea procesului“ poate determina respingerea în mod arbitrariu a cererii de încuviințare a unor probe. Față de această critică, instanța de contencios constituțional reține că, în jurisprudența sa, a mai analizat susțineri similare, constatând conformitatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile art. 21 și 24 din Legea fundamentală referitoare la dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Astfel, Curtea a constatat că posibilitatea recunoscută instanței de a hotărî asupra admisibilității unei probe, în funcție de pertinența și concludența sa - deci, cu alte cuvinte, de aptitudinea acesteia de a conduce la soluționarea procesului - este un corolar firesc și necesar al învestirii sale cu soluționarea cauzei pe care este ținută să o finalizeze printr-o hotărâre legală și temeinică (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 590 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 6 decembrie 2005, Decizia nr. 981 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009, și Decizia nr. 392 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2012). ...