Decizia CCR nr. 259/2020Punctul 20

20. Prevederile art. II alin. (1) din Legea nr. 368/2013, criticat în cauza de față, concură, așadar, la realizarea scopului legislației reparatorii, acela al restituirii în natură a bunurilor imobile preluate de stat în mod abuziv în perioada regimului comunist. Solicitarea de returnare a notificărilor către entitățile învestite, în vederea reanalizării situației bunurilor, nu poate fi însă formulată sine die, fiind rațional ca legiuitorul să stabilească un anumit termen de decădere, după expirarea căruia o astfel de opțiune să nu mai fie posibilă. În caz contrar, ar apărea riscul ca o astfel de posibilitate nelimitată în timp să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare, intolerabil într-un stat de drept, o perioadă îndelungată sau nelimitată (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003). ...