Decizia CCR nr. 238/2020Punctul 49

49. Textul criticat acordă semnificație diferită înscrierii în Registru față de Codul civil; astfel, aceeași operațiune are valoare de opozabilitate în reglementarea Codului civil și de executorialitate în reglementarea criticată. În realitate, ipoteca mobiliară se constituie prin încheierea contractului de ipotecă, produce efecte de la data la care obligația garantată ia naștere, iar constituitorul dobândește drepturi asupra bunurilor mobile ipotecate și devine perfectă prin îndeplinirea formalităților cerute de lege pentru publicitatea sa. Perfectarea ipotecii aliniază rangul ipotecilor mobiliare succesive, iar în condițiile art. 2.420 din Codul civil o ipotecă perfectă va fi întotdeauna preferată unei ipoteci neperfectate, oricare ar fi momentul constituirii sale. Legea criticată leagă caracterul executoriu al contractului de ipotecă mobiliară de publicitatea sa; or, forța executorie derivă din forța obligatorie a contractului, iar nu din opozabilitatea acestuia. Dacă s-ar fi dorit ca numai contractul de ipotecă valabil încheiat și față de care s-au realizat formalitățile de publicitate, fiind o ipotecă mobiliară perfectă, să reprezinte titlu executoriu s-ar fi stabilit expres acest lucru în art. 2.431 din Codul civil („Contractele de ipotecă valabil încheiate sunt, în condițiile legii, titluri executorii“) și atunci înscrierea în Registru ar fi reprezentat o cerință de executorialitate a contractului, și nu de opozabilitate. Însă, pentru aceasta, trebuia realizată o amplă reformă a prevederilor Codului civil. În accepțiunea legii criticate, înscrierea în Registru devine o condiție de executorialitate, în schimb, potrivit Codului civil, aceasta rămâne o cerință de opozabilitate a contractului de ipotecă mobiliară, care exclude posibilitatea atașării acestei cerințe a semnificației executorialității. ...