Decizia CCR nr. 239/2020Punctul 18

18. Autorii mai susțin că art. I pct. 7 din legea criticată, dispoziția referitoare la art. 23 alin. (1) teza I din Legea nr. 21/1996, privindu-i pe secretarul general și pe cei doi secretari generali adjuncți, încalcă principiile securității juridice și egalității în fața legii și sunt astfel contrare art. 1 alin. (5) și art. 16 din Constituție. Astfel, prin legea criticată, legiuitorul a eliminat mențiunile că secretarul general și secretarii generali adjuncți sunt numiți în funcție „pe baza rezultatelor obținute la concursul național de intrare în categoria înalților funcționari publici“ și că li se aplică statutul înalților funcționari publici reglementat prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, rezumându-se la indicarea că numirea și eliberarea acestora din funcție se realizează „în condițiile legii“. Or, această sintagmă are caracter generic, conferind imprevizibilitate normei juridice, contrar art. 50 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și art. 1 alin. (5) din Constituție. De asemenea se creează premisele ocupării unor posturi de înalt funcționar public fără concurs și astfel se încalcă și art. 16 din Constituție. Sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind principiul egalității în drepturi, spre exemplu, Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, Decizia nr. 117 din 14 martie 2018 și Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010. ...