Decizia CCR nr. 239/2020Punctul 103

103. Totodată, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative impune, prin art. 31 alin. (3) , ca forma finală a instrumentelor de prezentare și motivare a proiectelor de acte normative să facă referiri la avizul Consiliului Legislativ și, după caz, al altor autorități avizatoare, precum Consiliul Economic și Social. Desigur că nu este obligatorie și obținerea unui aviz, iar procedura legislativă nu poate fi obstrucționată de pasivitatea autorităților avizatoare, însă, în cauză, rezultă că un astfel de aviz nu a fost solicitat. Or, este evident că atât legea criticată, cât și ordonanța guvernamentală pe care legea criticată o aprobă acoperă o sferă de relații sociale complexe, subsumate domeniului de specialitate privind protecția consumatorului și concurența loială. Astfel cum se reține în expunerea de motive a legii criticate, măsurile prevăzute în acest act normativ sunt preconizate să conducă la „crearea unui sistem eficient de aplicare privată a regulilor de concurență pe întreg spațiul Uniunii Europene, inclusiv România“, prin transpunerea Directivei 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene, precum și la „asigurarea instrumentelor legale necesare Consiliului Concurenței pentru îndeplinirea misiunii de protejare a consumatorului final“, prin modificarea Legii nr. 21/1996. ...