Decizia CCR nr. 220/2020Punctul 4

4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține că expertiza medico-legală psihiatrică constituie un procedeu probatoriu care poate fi dispus conform unor dispoziții legale speciale prevăzute atât la art. 184 din Codul de procedură penală, cât și în alte acte normative care reglementează activitatea serviciilor medico-legale. Se arată că prevederile legale criticate sunt în acord cu exigențele art. 5 paragraful 1 lit. e) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât internarea nevoluntară se face într-o unitate medico-legală, la sesizarea unei comisii din care fac parte doi psihiatri care apreciază cu privire la necesitatea realizării unei expertize complexe, și aceasta poate fi dispusă pentru o perioadă de 30 de zile, care poate fi prelungită o singură dată, pentru încă 30 de zile. Se mai susține că internarea medicală nevoluntară este dispusă la propunerea procurorului, confirmată de judecătorul de drepturi și libertăți prin încheiere împotriva căreia se poate face contestație, și că asistența juridică a inculpatului este obligatorie pe tot parcursul acestei proceduri. Se arată că toate aspectele anterior menționate reprezintă garanții ale drepturilor constituționale și convenționale invocate de autorul excepției. ...