Decizia CCR nr. 214/2020Punctul 18

18. În Dosarul Curții nr. 473D/2018, în susținerea neconstituționalității dispozițiilor art. 3 alin. (3) și ale art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, autorii excepției invocă atât încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român, ale art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) potrivit căruia cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 20 alin. (1) și (2) privind tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) conform cărora părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, ale art. 124 alin. (2) și (3) potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, ale art. 126 alin. (2) potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, ale art. 142 alin. (1) potrivit căruia Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției, cât și a dispozițiilor art. 6 paragrafele (1) și (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cât privește prevederile art. 425^1 alin. (5) și (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, se susține că acestea sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 13 referitoare la limba oficială, ale art. 20, art. 21 și art. 24 raportat la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ...