Decizia CCR nr. 236/2020Punctul 17

CCR · decizie de neconstituționalitate · 02.06.2020 · dosar 436/121/2016
Punctul 17
17. În Dosarul Curții nr. 205D/2018, în susținerea neconstituționalității dispozițiilor art. 114 alin. (2) și ale art. 118 din Codul de procedură penală, autorul excepției invocă atât dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) , potrivit cărora respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, ale art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (2) și (3) , potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului de acces la justiție, iar părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 23 alin. (1) , potrivit cărora libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, cât și dispozițiile art. 3 privind interzicerea torturii și ale art. 6 paragraful 3 lit. a) , b) și c) privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 6 și art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. În ceea ce privește prevederile art. 246 și art. 248 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. (1) din Codul penal și ale art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, autorul excepției invocă dispozițiile art. 1 alin. (5) , potrivit căruia în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, ale art. 11 alin. (1) și (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) , potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 23 alin. (12) , potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, și ale art. 124 alin. (2) și (3) , potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 3 privind interzicerea torturii și ale art. 6 paragraful 3 lit. a) , b) și c) privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 6 și art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. ...
Sursa oficială ↗