Decizia CCR nr. 221/2020Punctul 23

23. Se mai arată că textul legal criticat, în ansamblul său, nu îndeplinește cerințele de claritate și coerență logică. Legiuitorul delegat face referire la nerespectarea termenelor ori a dispozițiilor legale privind soluțiile ori măsurile ce pot fi dispuse de instanță, care ar constitui abatere disciplinară, fără să individualizeze destinatarii legii. Ca atare, nu se poate deduce dacă norma legală se referă doar la judecători, fiind inserată în capitolul VIII cu denumirea marginală Dispoziții tranzitorii și finale din Legea nr. 101/2016, după art. 68, potrivit căruia „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, și cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare“, sau și la alte persoane implicate în materia de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii (autorități contractante, operatori economici etc.). Or, pentru a fi înțeleasă și respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerințe de claritate, astfel încât acești destinatari să își poată adapta în mod corespunzător conduita. Or, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că o dispoziție legală trebuie să fie precisă, neechivocă și să instituie norme clare, previzibile și accesibile a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul și că norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform și să stabilească cerințe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi (a se vedea Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, paragraful 34). ...