Decizia CCR nr. 235/2020Punctul 22

22. Avocatul Poporului invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 7 octombrie 1988, pronunțată în Cauza Salabiaku împotriva Franței, în care Curtea a statuat că „prezumții de fapt sau de drept operează în orice sistem de drept. Natural, Convenția nu interzice asemenea prezumții, în principiu. Totuși [...] le impune statelor să le mențină în anumite limite rezonabile, luând în considerare gravitatea faptelor și respectarea dreptului la apărare“. În Hotărârea din 23 iulie 2002, pronunțată în Cauza Vastberga Taxi Aktiebolag and Vulic împotriva Suediei, forul a reiterat și în același timp a dezvoltat concluzia anterioară, arătând că „Statele trebuie să păstreze o balanță [...] mijloacele utilizate trebuie să fie în mod rezonabil proporționale cu scopul legitim dorit a fi atins“. Din această perspectivă, instanța europeană nu a oferit un remediu explicit pentru concilierea prezumțiilor, rezumându-se la a propune doar o soluție interpretativă, în sensul în care prezumția de nevinovăție, fiind una relativă, ar putea coexista cu alte prezumții relative existente într-un anumit sistem de drept, cu condiția ca utilizarea acestora din urmă să nu fie incompatibilă cu garanțiile dreptului la apărare, iar limitele rezonabile și principiul proporționalității mai sus amintite urmează a fi analizate de la caz la caz. ...