Decizia CCR nr. 559/2021Punctul 9

9. De asemenea, cu privire la regimul probelor, reține că, în jurisprudența sa, exemplu fiind Hotărârea din 7 octombrie 1988, pronunțată în Cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în orice sistem de drept sunt operate prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. În fine, în ceea ce privește invocarea în susținerea excepției a Deciziei nr. 732 din 16 decembrie 2014, instanța apreciază că aceasta nu este de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, întrucât prin această decizie Curtea Constituțională a constatat lipsa de protecție a destinatarilor normei penale, în speță art. 336 alin. (1) din Codul penal, și, prin urmare, lipsa de previzibilitate a normei de incriminare, Curtea statuând că „destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă și subiectivă, ale infracțiunii, astfel încât să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia“. Prin jurisprudența sa referitoare la constituționalitatea art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, instanța de contencios constituțional a constatat însă că norma criticată este menită practic să sancționeze o conduită contrară dispozițiilor legale, în considerarea scopului ordonanței, respectiv ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private. ...