Decizia CCR nr. 235/2020Punctul 48

48. Examinând criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea reține că, la data de 27 iunie 2016, un senator a inițiat propunerea legislativă privind „învestirea personalului didactic de predare, de conducere, de îndrumare și de control cu exercițiul autorității publice pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu“. În expunerea de motive întocmită s-a arătat că „în sistemul național de învățământ se constată o lipsă de protecție juridică a cadrelor didactice față de hărțuirea și agresiunile venite din partea elevilor, părinților sau reprezentanților legali ai acestora; [...] profesorii nu sunt protejați în cazul luării unei decizii pedagogice față de un elev sau al aplicării unei sancțiuni disciplinare; nu se poate asigura prevalența dreptului la educație al majorității elevilor în raport cu cei care au un comportament perturbator“. Prin urmare, propunerea legislativă urmărește să contribuie „la recunoașterea socială a autorității, precum și a standardelor profesionale ale corpului profesoral, promovând formarea și evaluarea sa și recunoaște autoritatea publică a directorilor, membrilor de conducere și profesorilor din școlile publice și private, aceștia bucurându-se de toate principiile prezumției de veridicitate în declarațiile lor scrise cu privire la evenimentele cu semnificație disciplinară și de protecție acordată de lege. Această lege recunoaște ca autoritate instituțională figura profesorului și o convertește în sprijinul primordial pentru un proces de predare-învățare de calitate“. ...